orasul cu mii de ochi

Februarie intre zapezi si primavara

2012-02-11T10:03:00.004-05:00

Dan intre medicina si arta culinara

Pe cand aceasta luna de tranzitie isi trage fiinta printre zapezi si prelungirea zilei precum prefigurarea primaverii in dans adolescenin, carnavalul isi anunta fastul.
E timpul de alungare a stihiilor, a tot ce e rau, trist si plicitisitor.
E ziua lui Dan, var si deja camarad de ani intr-un Sibiu incercuit de cantece si amintiri.
I s-ar cuveni multe cuvinte, insa isi duce existent in modestie, departe de orice inganare a laudelor. Erou subsiztent in anonimat ales si asumat in Sibiul pe care nu l-ar parasi o zi , ramane medicul exemplar traind pentru pacientii si munca sa.
Astazi e ziua lui de nastere si nu pot decat sa metsresc cuvintele, de departe, urandu-i La Multi Ani !

Periferia dintre zapezi

Copiii zeilor si-au intetit jocurile decupand cerul in stele
ghirlande
lampioane de clestar,
copiii muritorilor alearga prin zapezi nestiind ca iarna
minciuna trecatoare o ascunde.
Poetul zadarnic fasiile inghetate sa le impreune in rame neincapatoare
incearca,
cuvintele isi devoreaza mastile
pierzandu-si faptura
precum fluturii
in jurul
luminii.

Continuitate

2012-02-07T19:21:00.002-05:00

Schimbarea guvernului ar putea fi o translatie in care pionii sa fie aceiasi.
Regele are grija ca vasalii lui sa-si cumpere troici si trasuri din cele aurite, restul sa crape de foame si frig.

Caderea titanilor

2012-02-06T08:21:00.005-05:00

Un prim pas,o prima cucerire, o lectie deloc noua sub soare: Poporul vrea domnitorii, si nu invers.
Nimic nu e in van, iesirea oamenilor in strada a impus necesitatea schimbarii.
Felicitari unui popor considerat mult timp vegetal.

Domnul Jeffrey Franks

2012-02-05T21:43:00.002-05:00

Tatal nostru si Mecena spatiului mioritic enunta:

eu abautor
eu afumator
eu acafegiu

eu MORMON afemeiat

Amintirea carnavalului

2012-02-05T09:39:00.003-05:00

Germania era altfel in vremea pe cand traiam acolo. oamenii zambeau mai mult. Abia asteptau zilele Carnavalului cu muzica, parada din Koln si din alte orase. Am simtit si dezamagirea unei natiuni intregi la anularea sarbatoririi carnavalesti din cauza razboiului din Golf (Irak) din cauza unor posibile atacuri teroriste.
Ultima noapte in Germania am benchetuit intr-un birt in Padurea Neagra. Era Fastnacht.
Nu m-a preocupat niciodata originea carnavalului, insa inclin sa cred ca in fiecare dintre noi salasuieste dorinta de a deveni macar pentru putin timp, o singura noapte, ceea ce am vrea sa fim, ceea ce am vrea ca oamenii sa creada despe noi.
Povata lui Schopenhauer.
Ieri mi s-a intamplat sa reascult Carnaval la Venetia in interpretarea trompetistului de exceptie, Maurice Andre. Eram in masina si tocmai intrasem intr-o parcare, muzica era transmisa la radio.
Am mai ramas in automobil prins de songul trompetei, al carnavalului european, diferit de Halloween si nici nu se poate altfel sa nu te intristezi la pierderea tineretii, a primelor dansuri in dragoste si in nebunia mastilor, mai ales a Venetiei ca simbol al sticlei de Murano, al altui carnaval.
Imbatranim si vrem sa fim mai tineri. Va trebui sa ne obsinuim a ne purta masca proprie a timpului ireversibil.
Va reproduc un poem ingropat undeva in lecturile din liceu:

Lucian Blaga Daţi-mi un trup, voi munţilor
de Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Presedintele ranjeste

2012-02-03T20:15:00.003-05:00

Poate cineva sa vina cu o explicatie legata de comportamentul unui presedinte cu zambetul distorsionat intr-un rictus absurd.
Fie ca se in afla in toiul unei hore, in fata demosntrantilor, in fata atator tragedii si calamitati naturale seful statului ne aminteste de un personaj interpretat de Jack Nicholson in Badman.

Popas in Munchen

2012-02-02T12:42:00.007-05:00

Seara bavareza cu bere si cu carnati in varza murata reprezinta marca oricarui bistrou. Orasul german cu traditii nationale puternice se dilueaza in conglomeratul multinational re-iscat in ultimele decenii.
In plin Marienplatz un biet violonist batran ingana -nu in falsetto- desi se vede ca interpreteaza dupa ureche, valsuri, melodii de neuitat intr-un ton inconfundabil al lautarilor de pe Dambovita.
Sarbi, turci, unguri, rromi, arabi si multi turisti intr-o aglomeratie babilonica.
La doar cativa pasi Eins, zwei, drei -die Polizei !
Politia germana se afla la datorie si nu-i scapa nicio miscare. Aceasta si de teama de a nu fi cotropiti definitiv.

Amintiri

2012-01-29T11:36:00.003-05:00

Soldat in termen la 20 ani.

La varsta de 14 ani

Winter Stimmung !

2012-01-26T11:54:00.006-05:00

Proteste la Sibiu

2012-01-26T11:42:00.003-05:00

Si la Sibiu nemultumirile s-au tinut lant in ciuda iernii.

An Nou chinezesc !

2012-01-23T13:21:00.002-05:00

Chinezii isi sarbatoresc noul an sub semnul dragonului, simbol al prosepritatii si al dinastiilor regale.

Chinese New Year

2012 - The year of the dragon

THE DRAGON
2012, 2000, 1988, 1976, 1964, 1952

The only mythological creature in the Chinese zodiac, the dragon epitomises the yang (male/warm) energy. Those with the dragon as their animal sign are lively people who are straight to the point, proud, full of enthusiasm and have great passion for life. They are dynamic and stand out in a crowd as they are flamboyant and tend to leave a blazing trail behind them, igniting passion in some, but also scorching others who fall to ride the wave with them. Dragons are also profoundly loyal to family and friends and think nothing of laying their lives down to protect their brood. Although sincere and honest, dragons are known to act first, think later, and suffer in leisure. They can never keep their mouths shut, indulge in idle gossip and tend to believe they can take on just about anything. They can be eccentric and egotistical, demanding others to laugh at their jokes or laud that their actions. Intelligent and charismatic, but the dragon seldom applies its wisdom carefully and chooses to flirt with imagined grandeur instead.
Famous people born in the Year Of The Dragon:
Al Pacino, Alexa Vega. Alexandre Pires, Bruce Lee, Calista Flockhart, Courtney Cox, Diana Krall, Fats Domino, Freddie Prinze Jr., Freud, Gregory Peck, James Gardner, Joan of Arc, John Leguizamo, John Lennon, Jorge Drexler, Jose Canseco, Keanu Reeves, Laura Harring, Liam Neeson, Martin Sheen, Mary Louise Parker, Matt Dillon, Nicholas Gonzalez, Nicolas Cage, Raquel Welch, Raul Julia, Reese Witherspoon, Ricardo Arjona, Russell Crowe, Salvador Dalí, Sandra Bullock, and Shirley Temple.

The Chinese zodiac signs are determined by the lunar year in which you were born. The Chinese believe the animal ruling one's birth year has a profound influence on personality, and destiny.
The saying is: "This animal hides in your heart."

Years Corresponding to Chinese Zodiac Signs:

Rat 1900 1912 1924 1936 1948 1960 1972 1984 1996 2008 2020
Ox 1901 1913 1925 1937 1949 1961 1973 1985 1997 2009 2021
Tiger 1902 1914 1926 1938 1950 1962 1974 1986 1998 2010 2022
Rabbit 1903 1915 1927 1939 1951 1963 1975 1987 1999 2011 2023
Dragon 1904 1916 1928 1940 1952 1964 1976 1988 2000 2012 2024
Snake 1905 1917 1929 1941 1953 1965 1977 1989 2001 2013 2025
Horse 1906 1918 1930 1942 1954 1966 1978 1990 2002 2014 2026
Sheep 1907 1919 1931 1943 1955 1967 1979 1991 2003 2015 2027
Monkey 1908 1920 1932 1944 1956 1968 1980 1992 2004 2016 2028
Rooster 1909 1921 1933 1945 1957 1969 1981 1993 2005 2017 2029
Dog 1910 1922 1934 1946 1958 1970 1982 1994 2006 2018 2030
Boar 1911 1923 1935 1947 1959 1971 1983 1995 2007 2019 2031
The date of the Chinese New Year is determined by the Chinese calendar, a lunisolar calendar. The same calendar is used in countries that have adopted the Confucian and Buddhism tradition and in many cultures influenced by the Chinese. Chinese New Year starts on the first day of the new year containing a new moon (some sources even include New Year's Eve) and ends on the Lantern Festival fourteen days later. This occurs around the time of the full moon as each lunation is about 29.53 days in duration. In the Gregorian calendar, the Chinese New Year falls on different dates each year, on a date between January 21 and February 21.

The Year 2012 is the 4709th Chinese year. The Chinese believe that the first king of China was the Yellow King (he was not the first emperor of China). The Yellow King became king in 2697 B.C., therefore China will enter the 4709th year on January 23rd, 2012.

Some web sites say the year 2012 is the 4712th Chinese year. If you cannot find the explanation, here is a possible answer for you: The Yellow King's inauguration was held in the spring of 2697 B.C. But the day that was used as the first day of the year was the winter solstice, which was around December 23rd, 2698 B.C. Today's January 1st meant nothing to the Yellow King. If we count that extra eight days in 2698 B.C., then year 2012 is the 4712th Chinese year.

Chinese New Year Days

2011 February 3 Rabbit
2012 January 23 Dragon
2013 February 10 Snake
2014 January 31 Horse
2015 February 19 Sheep
2016 February 8 Monkey
2017 January 28 Rooster
2018 February 16 Dog
2019 February 5 Pig

Cu silicoanele inainte vom avea victorii multe !

2012-01-18T02:48:00.002-05:00

Este surprinzator ca intr-o zi de duminica in plina zi pe un canal tv(15 ianuarie 2012) in Romania o emisiune se transforma intr-o parada a prostului gust si a vulgaritatii.

Parca institutia de control a audiovizualului ar trebui sa se gandeasca la soimii holbati in fata televizoarelor in plina zi. De parca nu ar vedea destule !

Diva plecata la Monte Carlo infuriata pe sat revine in plina voga ca eroina, vedeta si purtatoare de silicoane sub transparenta unei rochii indecente.

"Plec suparata pe tara mea, plec dezamagita de breasla mea, plec scarbita de o presa mondena jegoasa, plec indurerata ca nu mai pot ajuta oamenii care s-au bazat pe mine ani de zile, plec hotarata ca macar fiului meu sa ii fac dreptate, plec promitandu-le parintilor mei prea tristi de atata vreme ca vor zambi din nou. Plec cu mila si mirare pentru toti prostii care m-au hulit si m-au jignit. Ma intreb sincer: Ei cu ce s-au ales?".

Scrisoare ce merita a fi citita si de alti romani

2012-01-16T03:28:00.001-05:00

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați.Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași. Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la

Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării” mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni”care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?

Ca să îmi arătați că vă pasă?

Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic”, v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt,în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea. Și că am obosit să devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?

Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasă.

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului”. În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?

Ioan-Florin Florescu

http://ioanflorin.wordpress.com/jurnal-scotian/

--
Ati primit acest mesaj

Un nou stil de parcare

2012-01-12T12:14:00.002-05:00

Pana una alta jmekerii pot parca unde vor muskii lor. Cine ii poate opri ?

Blestemul numit Romania

2012-01-12T12:07:00.003-05:00

Inventivitatea malefica se dezvolta pe cateva registre in acest inceput de an:

1.politisti corupti la sectiile 1 si 3 din capitala;

2.demisia lui Raed Arafat;

3.intepator prin tramvaie cu un ac ca apogeu al stirilor de ultima ora.

Un bilant succint ne duce cu gandul la dezintegrare pe toate planurile.

Mai ramane ceva de macinat ?

La Multi Ani, Ionilor si Ioanelor !

2012-01-07T08:12:00.003-05:00

Astazi se sarbatoreste ziua sfantului ioan Botezatorul !

Cu o zi inainte de Boboteaza a avut loc in Piata Mare o slujba oficiata de catre preotimea din Sibiu si s-a impartit apa sfintita.

Cristian Florea, in pauza dintre concertele europene

2012-01-06T01:42:00.005-05:00

Prin 1987 l-am cunoscut pe Cristian Florea la Freiburg, imigrant roman pe atunci si ca un adevarat muzician ce incepea sa isi aduca o generoasa contributie in viata muzicala vest-germana si europeana. Il revad la Sibiu dupa mai bine de doua decenii. Nu i-a pierit entuziasmul, nici politetea unui om de inalta tinuta intelectula ce stie sa si asculte, sa stabileasca un dialog pe teme diverse lasand sa transpara mostenirea unei eruditii familiale de exceptie.
Cristian Florea ar putea sa concerteze in toate colturile Europei, cadrept dovada - concertele sale de Craciun din decembrie 2011. Revine acasa, la Sibiu.
Nu dintr-un patriotism local de parada, ci din dorinta celui ce vrea sa intreprinda proiecte marete pentru orasul natal se loveste si de obstacole greu de inteles. A concertat la Sibiu si la Bucuresti.
Concerteaza si la Chisinau intr-o consideratie nobila ca si acolo se simte in Romania.
Am avut privilegiul de a petrece o seara alaturi de Cristian Florea si de publicistul sibian Corneliu V. Mihail ca intr-un vis de iarna in care isi fac loc intentiile bune de a construi o audienta muzicala de calitate in conformitate traditia muzicala din Sibiu.
Va reproduc si cateva pasaje dintr-un interviu cu Cristian Florea, in speranta ca sunt o carte de vizita suficienta pentru a ne convinge sa nu lipsim de la concertele sale:

"Am cântat ca prim- violoncel al unor formaţii
prestigioase pe întregul continent european precum Camarata
din Bucureşti, Tonhalle şi Opernhaus din Zürich, Rundfunk
Sinfonie Orchester Baden-Baden şi Württembergisches
Kammerorchester Heilbronn, sub bagheta a cel puţin 25 de
dirijori precum Nello Santi, Ferdinand Leitner, Erich
Leinsdorf, Kiril Kondrashin, Karl Böhm, Sergiu Celibidache,
Gilbert Varga, Emil Simon, Peter Maag, Claudio Abbado,
Chu Wha Chung, Michael Gielen şi alţii. Aşa cum puteţi
bănui, nu am trădat nici dragostea mea pentru formaţiile
camerale, dacă ar fi să-mi amintesc concertele date cu Trio
George Enescu,Trio Livschitz din Zürich, Quartetul de
coarde din Winterthur şi de la Internationalenkammerensemble
Winterthur. În aceste formaţii am avut
colegi renumiţi, precum Christoph Eschenbach, Nikita
Magaloff, Tzimon Barto, Victoria Postnikova, Wolfgang
Marschner, Justus Franz, Andrew Marriner, Maxence Larrieu,
Maurice André, Guy Touvron, Hans Rudolf Stalder, Ulrich
Joch, Reiner Kussmaul, Lothar Koch, Abraham Comfort,
Ştefan Ruha, Adelina Oprean, Alexander Paley, Carme Vilŕ,
94
Lluis Claret, Gabriel Croitoru şi alţii.
– Cum aţi înţeles să transmiteţi şi mai tinerilor violoncelişti
măiestria pe care aţi dobândit-o printr-o atât de pasionantă şi rodnică
viaţă de artist?
– Activitatea mea concertistică s-a împletit firesc şi
permanent cu cea didactică. Am devenit profesor în 1985 la
Musikhochschule din Freiburg im Breisgau din Germania, ca
la Musikhochschule din Trossingen să activez până în 1990 în
calitate de metodist. Mulţi elevi de ai mei au fost apoi angajaţi
în orchestre germane, unii ajungând să facă solistică,
afirmându-se în circuitul internaţional. În prezent sunt
profesor de muzică de cameră la Conservatorul de Muzică
Profesională din Tarragona. Pe lângă posturile stabile, am fost
invitat să fac master class-uri şi cursuri la New York SUA,
New York City University, la Conservatorul „G. Muzicescu”
din Chişinău, Republic Moldova, la Deutsche Spohr-
Akademie Lahr din Germania, la Cursurile Internationale de
Muzică de la Vila-Seca şi Salou. Am fost şi membru al unor
jurii muzicale în România şi în alte ţări unde se desfăşurau
concursuri sau festivaluri internaţionale.
– Noi, sibienii, v-am remarcat ca o personalitate de talie mondială
atunci când, cu mulţi ani în urmă, aţi dat în oraşul nostru un concert
strălucit cu Orchestra Simfonica Europea, în care au cântat
instrumentişti prestigioşi din diferite ţări. Am scris atunci şi o cronică de
spectacol, pentru că este o amintire de neuitat asupra unei sărbători
muzicale unice. Această formulă de orchestră este singura pe care aţi
organizat-o?
– Nicidecum. Dacă pornesc cu începutul trebuie să
precizez că în 1986 am fondat propria mea formaţie, intitulată
Orchestra de Cameră Cristian Florea din Freiburg, cu care am
susţinut concerte în toată Europa. Activitatea Orchestrei
Simfonica Europea, pe care aţi pomenit-o, este foarte
costisitoare şi presupune un mare efort organizatoric.
Revenind după revoluţie în ţară în anii 1991-1992 am devenit
directorul muzical şi administrativ al Orchestrei Filarmonice
„W. A. Mozart” din Sibiu, cum am propus să se numească ea.
Puţini sunt cei care ştiu că baronul Brukenthal a organizat la
Sibiu prima orchestră profesională din lume, instrumentiştii
având salarii lunare. Iată de ce m-am chiar certat cu ministrul
pentru acest nume pe care orchestra simfonică sibiană îl
merita. Am contribuit decisiv la renovarea vechii filarmonici
şi la restaurarea Sălii Thalia, apăsând pe pedală din punct de
vedere organizatoric, administrativ. Ca dirijor şi director am
avut curajul să propun în repertoriul sibian Simfonia a V-a de
G. Maler într-o primă audiţie. Prin mijlocirea mea celebra
Montserrat Caballé a acceptat o colaborare, cântând cu
orchestra simfonică din Sibiu. În ultimii ani am ocazionat şi
finanţat multe turnee ale orchestrei simfonice sibiene în
Europa. La Mânăstirea Montserrat, pentru prima dată în
istoria ei, a fost interpretat Oratoriul Pasiunile după Sfântul
Matei de J.S. Bach. Am fost 8 ani directorul/ dirijorul/
Orchestrei de Cameră Naţională a Moldovei şi în prezent sunt
directorul Orchestrei Simfonice Europea. Am fost solist şi
dirijor la cel puţin 40 de orchetre, dintre care cel puţin o
treime sunt româneşti. Lor li se adaugă altele din Austria,
Elveţia, Spania, Cehia, Germania, Ucraina, Republica
Moldova, Rusia, Mexic, Ungaria, Italia.
– Faţă de repertoriul care stă la dispoziţia unui violonist sau
pianist, ce are special violoncelistul? Care sunt preferinţele
Dumneavoastră personale în acest sens?
– Cunosc aproape întregul repertoriu al instrumentului,
atât pentru violoncelul solo, pentru lucrări cu
acompaniament de pian sau orchestră cât şi piesele muzicii de
cameră. Pentru cei neiniţiaţi ar trebui spus că există piese
scrise pentru violoncel şi vioară compuse de Beethoven,
Ravel, Martinu etc. S-au compus piese pentru trio de coarde
sau pentru cvartete fie de coarde, fie cu pian. Există şi sextete
de coarde, ca cele din creaţia lui Brahms, Ceaikovski ori
Schönberg. Am cântat şi în Octet de Schubert, în Aranjament
de Schönberg şi Weber sau în Simfonia de cameră de Schönberg.
Iată că aţi înţeles astfel care sunt preferinţele mele."
http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2006/pdf/numarul3/p93-95.pdf

Reverii de iarna

2012-01-05T03:42:00.002-05:00

Dorothy Maier nu se vrea neaparat un pictor animat de agresivitatea artistului dornic de a-si impune cu orice pret opera publicului si mai ales comercializarii imediate.

Matematician, stralucit specialist in informatica Dorothy isi impleteste rigoarea stiintei cu pasiunea pentru artele plastice, pentru o re-construire onirica a naturii percepute ca sursa majora de inspiratie.

Daca intr-un articol precedent remarcam supletea unor reusite creatii intr-o maniera de stampe nipone (obsesia macului), in pezent tehnica si tematica se indreapta catre peisajul iernii.

O revenire la pastel, la o reprezentare a iernii intr-un ton cald, solar ne convinge ca stilul peisagistic uzitat in ultimele sale picturi traduce iarna ca pe-un anotimp cald, linistitor.

Cadrul nu este incarcat, economia elementelor dispuse in acril confera senzatia spatialitatii, a naturii ninse, in continua visare.

Picturile pe un carton (nu alb imaculat), ci pe un gri asemenea cerului de dinaintea caderii zapezii apar in dimensiuni reduse ca niste pagini de album ori ilustrate coborate din imaginarul unei pasiuni ce dainuie inca din perioada anilor de scoala elementara.

Surprinde natura expresiva, vulcanica din ochii macilor in alternanta cu iarna ca un pretext al reveriei

in dupa-amiezile cu vedere la copacii, drumurile inzapezite.

Va reproduc cateva imagini cu convingerea ca natura mai poate inca ramane refugiu, sedativ sufletesc si de ce nu o intoarcere la putin romantism.

(http://www.acum.tv/articol/43865/)

O Capsa sibiana, Frieda

2012-01-05T02:00:00.003-05:00

Pe Fingerling la restaurantul Frieda isi dau intalnire mai toti scriitorii sibieni. Nu am crezut ca utopia mai sta la masa cu cavalerii visatori, gata oricand sa-si dea sufletul pentru o ultima noapte de dragoste cu poezia.
Intr-un timp auster, viclean si digital la Sibiu apar trei reviste de cultura : Cenaclul de la Paltinis, Euphorion, Transilvania, si nu on line, ci in tiraje iesite pe rotativa tipografiei.
Multi ar spune: "Cui prodest ?"
Cuvantul scris, trudit ramane inca o paine a zilelor noastre viitoare.

Centenar Wolf von Aichelburg

2012-01-03T02:04:00.003-05:00

Wolf von Aichelburg, poeta germana Karin Breither, Florin Predescu in 1987, Schwarzwald.
Scrisoarea datata pe 20 decembrie 1993.

Poetul si omul de cultura sibian, de origine austriaca, Wolf von Aichelburg ar fi implinit astazi 100 de ani.
Poeziile sale si contributiile sale in cadrul literaturii de expresie germane din Transilvania s-ar cuveni a fi cinstite si de catre sibieni…
Wolf von Aichelburg a imigrat in Republica Federala a Germaniei in 1981 la aproape 70 de ani. Perioada de detentie politica de la Canal, Aiud plus domiciliul fortat din Baragan si anii ce au urmat l-au grabit sa recupereze timpul pierdut. In loc sa se planga de atrocitatile traite a calatorit mult, a scris zeci de poeme si a compus muzica. Deschid cu emotie scrisorile si ilustratele trimise din locurile vizitate: Roma, Marsilia, Palma de Mallorca, Berlin, Tel Aviv, Vancouver, Tunisia sa. Nu i-a fost teama de varsta inaintata si nici de moarte.
Era un bun sportiv, aproape vegetarian, nu consuma alcool si nici nu fuma. Ii placea sa mearga pe jos kilometri, inota in larg mai mult decat oricine.
Recitind scrisorile sale, obtinand gratie prietenului nostru comun contele Nicolas de Sainte-Agathe din Franta, datele eliberate de catre un serviciu medico-legal ce a eliberat certificatul de deces al poetului, sunt convins ca Wolf von Aichelburg nu s-a sinucis contrar unor zvonuri nedocumentate cu iz conspirationist.
Va reproduc un fragment dintr-o epistola datata pe 20 decembrie 1993. In august 1994 Wolf von Aichelburg avea sa isi gaseasca sfarsitul rapus de marea indragita si cantata in poezia sa:
“Dar foarte multe in viata mea sunt intarzaiate.In noiembrie, cand am fost la Roma am avut trairi pe care le-am dorit fierbinte la 20 de ani..Anul 1940 la Roma a fost tot un an fierbinte.dar acum, la varsta foarte inaintata sunt recunsocator destinului asa cum mi-a impartit darurile. Mai mult ca oricand imi spun ca mila de sine insusi e cea mai mare prostie; si asa viata fiind scurta si toate fericirile mult si trecatoare decat ne inchipuim, la inceput. Ai avut cuvinte foarte bune pentru mine pentru care iti multumesc.Sper sa ne revedem.
Dupa acea nefericita muscatura de capusa mi s-au facut multe analize, toate negative, adica nu am tensiune, nu am ficatul afectat. Nu am diabet. Ce am, sarmanul de mine? Dorul frumosului si a pacii interioare. Dar asa ceva medicii nu au putut constata.”
De Craciun si de Anul Nou multa lumina si pace
Cu drag Wolf von Aichelburg
Transpun un poem din creatiile sale semnificativ, ce confirma aplecarea catre o natura solara re-vigorata in simboluri, intr-o viata a regasirii de sine in afara societatii ostile.

Măslinul

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare,
când sub mâna ursitei apăsată se frâng
despicate din creştet, crengi care plâng,
doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare.

Peste spărtura din încheieturi rănite
se-nchide o mantie a tonurilor pure,
de panglici mătăsoase, frunzişuri clarobscure
ce se încolăcesc în grile aurite.

Mâini întristate, întoarse înspre glie
cu degete frânte în avântul curmat
spre înalt, adieri parfumate străbat
niciodată scăzând, coroana albăstrie.

Cu totul din soare, dar nu ucigaşe
raze ce orbesc: un ecou revenind
de-aromate vibraţii, lumini zămislind
pe sandale de frunze în hore gingaşe.
(Traducere de Dan Danila)

Din volumul
Wolf von Aichelburg,
Gedichte/Poezii,
Editura Hermann, Sibiu 1996

Christmas with Ari

2012-01-02T15:15:00.002-05:00

Ari doesn t like the strangers, even if they are singing Christmas Carols

Ari got his present

Anul Nou cu voie buna. Hansel si Gretel

2012-01-01T01:44:00.003-05:00

Nu stiu daca vi s-a intamplat sa rataciti prin iarna, sa ninga si sa nu vezi, sa fii mereu redirectionat, sa te invartesti odata cu viscolul si sa nu mai stii unde te afli.
Se intampla adesea ca si in relatiile noastre apropiate sa orbecaim, sa ne cautam, sa suferim inutil.
Casele cu turta dulce - amagitoarele tentatii, vrajitoriile, imixtiunea celor din jur si poate noi insine nu deslusim importanta pasului in doi, exercitiul regasirii a doua suflete respirand in acelasi tempo,
De altfel mai simpla regula a iubirii.

2012 a batut la usa si a intrat chiar daca nu era poftit

2012-01-01T01:34:00.003-05:00

De la o vreme nu ne mai bucura trecerea anilor, ce se strecoara printre noi precum o felina vicleana.
Si ne spunem La Multi Ani !

Happy New Year !

2011-12-31T00:49:00.002-05:00

Un biet caine maiadanez se bucura de un Revelion pe cinste, un meniu McDonalds, in plina strada.

Wilkommen in Hermannstadt !

2011-12-30T01:06:00.002-05:00

Gara din Sibiu, in ciuda eforturilor de schimbare a fetei devine prima impresie a turistului ce coboara din tren si se indreapta catre Orasul de Sus.
Cersetori, caini maidanezi si gunoaie.
Am vazut un autobuz parcat in fata garii. purta parca inadins numarul 13.
Am abordat soferul ce motzaia apatic, ursuz ca orice functionar public ostil muncii pentru care e platit si l-am intrebat smerit (caci altfel nu se poate cu aceasta tagma) despre traseu si despre ora plecarii.
Soferul destul de bine croit fizic m-a repezit iritat ca pleaca atunci cand pleaca, cand va binevoi muschii lui.
Mare e imparatia Tursibiului si e de la ma sa mostenire !
M-am indepartat ca nu cumva ca acesta sa se repeada asupra mea.

Colindul celui fara casa

2011-12-30T00:51:00.001-05:00

Dalbe

zeitele in Orasul de Jos despletesc zapezile.

oglinda isi pierde cristalul sub patinele taietorului timp,

uitam cum mai aratam la fata.

Strazile si piatra,

copacii inca mai tin bolta cu bratele incremenite,

ai vrea sa-ti amintesti

ori ii cauti privirile,

o numeai craiasa zapezii, caruselul nu se oprea decat in zori,

poate nici atunci.

Targul de Craciun cu vin fiert si turta dulce,

astepti si aceasta e redundanta oricarei scene,

povara intrarii in tren pe partea de dinapoi,

nu mai vezi gara in fastul iernii,

nici ochii in mii de priviri,

nimeni nu te recunoaste,

si crezi ca ar putea fi ea, precum in cantecul cu Lili Marlene, ea dincolo de zidul despartitor al cetatii,

ai vrea doar sa-i vorbesti ca in noptile de care stelele cu dintii sticlosi isi lipeau fruntile de geamuri.

O strigi si totul nu e decat trezirea din somn, cand cuvintele sunt oftat neputincios,

ninge in Orasul de Jos,

si atingi ecranul digital al vreunui cantec mai vechi intemnitat in You Tube,

precum tu in propria-ti strada,

unde oglinda nu te vrea,

iar presupusa craiasa a tineretii isi intoarce fata catre alte gari,

si dispare in goana trenului

si in zapezi.

Surpriza in decembrie

2011-12-29T23:28:00.003-05:00

Imagine surprinsa la intalnirea dintre blogg-uri

Un imens dar al lunii decembrie il constituie intalnirea cu bloggerii mai tineri sibieni intr-un cadru iernatic, intr-un local reusit, unic si ademenitor precum un han de altadata deschis drumetilor.
La invitatia lui Tudor St Popa pe care il stiam din scris, din blogul sau am re-descoperit tineretea unui Sibiu ne afisat, dezlipit de brandurile oficiale si cumva nedorit de autoritati tocmai pentru zicerea adevarului.
Am re-descoperit in mult mai tinerii artisti sbieni aspiratia la o tara dezbarata de povara amaraciunilor si a lipsei de perspectiva. Nu este o pura remarca patriotarda de sibian plecat din urbea natala in urma cu aproape trei decenii.
M-am declarat ca intotdeauna sibian fidel traditiilor culturale de pe malul Cibinului.
Le-am relatat ca nu intotdeauna, noi ce traim in afara tarii, ignoram realitatea. Ca drept exemplu am vorbit despre revista www.Acum.tv si stradaniile unui grup de vorbitori de limba romana din intreaga lume in a pleda pentru comunicare si pentru o varianta culturala romaneasca urbanizata, in afara extremismului de orice fel.
Mi-am exprimat opinia ca nu ar trebui sa existe ruptura dintre romanii plecati si cei din tara.
Un dialog, o fuziune ar constitui o punte solida peste apele viclene ...
Ma gandesc chiar la institutirea unui centru, societate a sibienilor din intreaga lume cu sediul la Sibiu, chiar.
Am parasit ceainaria iluminat de generozitatea gazdelor, de credinta in schimbare, intr-o victorie a unei partide de sah in care am pierdut foarte multe piese.
La Multi Ani, in primul rand bloggerilor sibieni, lui Tudor, si cititiorilor mei !
Multumesc pentru invitatie si promit sa raman mereu cu si alaturi de ei.

Un gand bun pentru Stefan !

2011-12-26T14:07:00.002-05:00

Talking about Winter
Se dedica lui Stefan Maier

Brazii mult prea drepti pentru o seara
- cortina iernii, pleoape si alb acopera cuvintele celui istovit de drum,

prietenii imbatraniti,
brazii ninsi,
in hanul circular precum povestea cu craiese din tinerete.
Masa isi respira lemnul invechit,
si viata ca un participiu trecut in neputinta aducerii vremurilor intmenitate
intr-o cochilie,
vuiet marin,
si ecou,

nu mai e mult pana la plecarea trenului.

Un gand bun

2011-12-24T02:32:00.001-05:00

Tuturor prietenilor si sibienilor

Craciun fericit !

Ganduri in decembrie

2011-12-23T14:20:00.001-05:00

Dupa o noapte de zbor si o escala la Amsterdam ma intalnesc cu Sebastian, sosit din Montreal , iar eu din Washington DC

As numi intalnirea in aeroport dintre tata si fiu ca pe un dar nepretuit. Intre avioane si sute de calatori ne imbratisam si lunile de cand nu ne-am vazut s-au rispit precum norii.

Este revoltat ca serviciile de control l-au obligat sa renunte la o bricheta. Ii e greu sa accepte ideea ca toate scanarile, masurile de prevenire a actelor teroriste, excesul de zel sunt necesare.

Imi bombane suparat ca doar nu avea sa incendieze avionul cu o biata bricheta. Il ascult in tacere. Canadienii l-au lasat sa treaca nefiind speriati de o bricheta din buzuanar.

De cand cu 9/11 lumea nu mai e aceeasi si in sinea mea retrospectiva revad timpurile de toleranta, de incredere ca nimic din tragismul turnurilor gemene mistuite in flacari nu parea previzibil.

In plus starea sa de enervare creste ca nu se poate conecta WI FI, aeroportul bavarez neoferind pasagerilor servicii gratuite de logare si promite sa nu mai aleaga niciodata acest aeroport.

Ne cinstim conform traditiei noastre, ne bucuram ca suntem impreuna din nou.

Se asterne linistea intre doua persoane despartite de timp, de distanta, o liniste odihnitoare ca dupa o cursa lunga, cand nu cuvintele vorbesc…

- Merry Christmas, Dad, imi ureaza in engleza.

Ma bucura si totodata ma inspaimanta cuvantul de tata.

Weihnachtsmarkt in Hermannstadt

2011-12-23T00:01:00.002-05:00

La repetitie de colinde

2011-12-22T23:44:00.002-05:00

Varutul Dan zice o colinda fiului Andrei si colegilor acestuia.

Hag Hanukah Sameah !

2011-12-22T00:22:00.002-05:00

Tuturor prietenilor mei evrei un gand bun, o imbratisare frateasca si bucuria ca timpul devine armonic atunci cand sarbatorim impreuna iarna cu cristalele revarsate din plin in sufletele noastre.

Rasarit de soare cu bere in Amsterdam

2011-12-17T03:35:00.007-05:00

Primul zbor cu o linie aeriana americana (Continental) si va spun sincer ca am suferit de sete...
Regim de austeritate ! S-au dus timpurile cu bauturile oferite gratuit, intr-un fel de happy hour continua.
M-am multumit cu apa si cafea. Spre deosebire de pilotii europeni, cei americani au cam zguduit avionul ca pe-o camioneta cu dubla tractiune.
Ajuns la Amsterdam am incercat sa schimb cativa dolari pentru a telefona. Taxa de schimb este de 3.50 Euro, echivalentul unei beri.
Noroc cu internetul, cu laptopul.
In sfarsit ma cinstesc in plina dimineata cu vedere peste avioane cu un Heineken (care nu e berea mea preferata).

Primvara in decembrie

2011-12-17T03:22:00.004-05:00

In tmp ce spiritul mosului cu plete dalbe umple strazile, ciresii japonezi din zona Washington-ului au inflorit a doua oara.
Daca brazii nu cunosc inca beteala zapezii, petalele Sakura isi dezlantuie dansul in tacerea imaculata a portelanului.

Valsul ghetii

2011-12-14T23:24:00.002-05:00

Decembrie isi anunta cristalul peste care dansul patinelor taie fara sa doara precum o dragoste tarzie si vinul rubiniu suna in pahare.

Sfantul Nicolae in Virginia

2011-12-05T22:47:00.008-05:00

MURATURI A LA DOROTHY
PANE CT CHAKRA
REINTALNIRE
PAECARE FARA PLATA

La invitatia prietenilor mei Dorothy si Stefan, impreuna cu varul Dan sosit din Sibiu ne-am bucurat
de o masa tradtionala incununata de patrunjel si de leustean proaspat- nedegerat inca in gradina

Careul numit Advent

2011-12-02T22:26:00.002-05:00

Am intrat in incinta celor patru saptamani de dinaintea nasterii Domnului Iisus.
Brazii ii asteapta beteala, copiii darurile cu fruntile lipite de geamurile inghetate.

Ziua Sfantului Andrei

2011-11-29T14:42:00.002-05:00

Sfarsitul lunilor de toamna culmineaza cu sarbatorirea urmasului lui Ioan Botezatorul.
Numele se traduce prin epitetul "viteaz".
La Multi Ani Andrei-lor si Andre-elor !

Primavara de noiembrie

2011-11-28T17:35:00.003-05:00

Sah mat la regina iarna. Au inflorit din nou ciresii !

Hansel and Gretel

2011-11-23T11:35:00.002-05:00

Hansel and Gretel
I just visited a young couple walking hand in hand smiling to the world. Their story is very simple like anyone’s.
Love, hope and trust in any promise.
They are students. She came from Hawaii, him from Southern Virginia and they left the campus moving into an apartment to live together.
A few days after their arriving in the new place they lost the jobs. No help from parents, no friends, no car.
After intensive search for a new job they found a few hours in a restaurant. The small money makes with difficulty the rent.
The empty apartment unfurnished, a deep forest leafless before the rude winter.
The waste streets in the November rain, dark the witch life tries to steal their youth. They have to work on Thanksgiving Day; they don t bother with the turkey dinner.
I drove through the same rain after seeing them thinking of life, of love. It s not right for anyone in the world to run out of a meal on the Holidays table….
But on the other hand they smile in the empty apartment, the stars replace the furniture and they sleep facing the hope and the moon over the tomorrow s streets.

Pregatiri pentru Thanksgiving

2011-11-22T11:18:00.004-05:00

Joi SUA celebreaza recunostinta fata de o lume deschisa in care generatii de imigranti au inceput o noua viata.
Pentru prima oara in douazeci de ani nu sunt nevoit sa prepar traditionalul curcan.

La Multi Ani tatalui meu !

2011-11-12T15:43:00.003-05:00

Intr-un noiembrie incendiar tineretea isi striga bucuria vietii in ciuda trecerii pragului octogenar.
Tatal meu implineste varsta de 83 de ani.
Sunt convins ca spiritu-i mereu optimist se asemuieste azaleelor ce infloresc pentru a doua oara in toamna tarzie.

Fotografia saptamanii.Ultimul amurg de toamna

2011-11-11T09:25:00.001-05:00

Mihai si Gabriel

2011-11-08T11:56:00.004-05:00

Sarbatoarea de inceput de noiembrie coincide si cu tresarirea ultima solara cu crizanteme, si cu cativa trandafiri intarziati in obraznicia vegetala inainte de caderea zapezii.
La Multi Ani celor ce poarta numele de Mihai si Gabriel !

La Vida es sueno

2011-11-06T09:38:00.003-05:00

Nu sunt singurul ce trece prin tot felul de incercari in viata, si de aceea sunt in urma cu scrisul, cu bucuria de a fi alaturi de cei dragi .
In urma cu ceva timp am rams somer cu un serviciu ( am doua ).
Intre timp am fost retransferat la o alta locatie.
Cum zice americanul seria de UP and DOWN m-ar consacra in alta viata, daca as fi reincarnat, in cangur.
In acest week end am fost din nou numit intr-o pozitie de coordonator de marketing intr-o zona suburbana a Washington-ului DC.
Am fost alaturi de investitori, fabricanti, manageri si alte oficialitati precocupate de mersul afacerilor.
Mi se acorda din partea companiei sansa de a urca si de a dovedi ceea ce pot.
Am si eu un proiect si cu sprijinul generos si specializat al unui f bun prieten dibaci in computere voi putea sa l pun pe CD.
Retraiesc obsesia ideii La Vida es sueno ( Calderon de la Barca, preluata de multi alti scriitori si filozofi ( Print si Cersetor) si realizez ca America e totusi tara unde transformarile sunt spectaculare (in rau si in bine)
Ma gandesc ca daca as fi in alta parte a lumii ar fi la fel de usor sa te lupti cu propriile forte si sa iesi din locul caderii ?

Cina ALDI

2011-11-05T23:03:00.004-04:00

Aflandu-ma in delegatie in Maryland am dat peste un magazin alimentar ALDI. Am cumparat paine, salam, branza.
Mi-am potolit nu numai foamea, ci si setea cu cateva beri cheltuind 10 dolari.
Am retrait cateceva din anii studentiei.

Halloween time !

2011-10-31T10:47:00.003-04:00

Nu stiu cat de mult copiii se gandesc la semnificatia sarbatoririi zilei de Hallooween, insa importanta e bucuria deghizarii in fel si fel de personaje, in placerea de a se imagina in lumea la care viseaza.
Nu suntem cu totii tentati sa visam ?
Apoi e mersul din casa in casa asteptand bomboane, ciocolata si chiar mici cadouri .

Ninsoare in toamna

2011-10-29T17:54:00.004-04:00

Neaua ca un blestem timpuriu isi apasa povara peste lume.
Copacii cad inca o data precum ranitii istoviti sub bocancii atotputernici ai dictatorilor.
De ce mai e necesara aceasta ultima lovitura data celui fara aparare si de putere ?

Tatalui meu numit Dumitru

2011-10-25T19:17:00.002-04:00

Devine recidiva dureroasa si penitenta sa scriu despre cei dragi aflati departe, in loc sa fiu alaturi si sa celebram ziua Snatului Dumitru.
Un sfarsit de toamna compune ultima managaiere solara peste casa.
O sngura rugaminte am, sa nu beti tot vinul pana sosesc la Sibiu.
De data aceasta trupa va fi intregita, precum dor triunghiul perfect mai poate genera bucuria intalnirii: bunic, fiu si nepot !
Altfel spus va fi o prelungire a sarbatorii Oktoberfest pe strada Ana Ipatescu.

Oldies

2011-10-23T10:03:00.006-04:00

Carte pentru varuta Liliana

2011-10-20T16:28:00.002-04:00

Octombrie e luna implinirilor pamantului cu soarele, cresterea vinului in butoaiele deschise arderii.
Cartierul de dincolo de gara isi despleteste gala amintirilor din anii dintai de viata si pana in prezent.
Sa nu ne intristam in seara adormind pe gutuile din ferestre si sa ne cantam bucuria ca suntem mai bogati in aceasta toamna cu inca o coplesitoare alee imprejmuita de aur, de rod si de mai multa intelepciune.
Rodul se reduce mereu la forma circulara, a sferei rotitoare, a tentatiei preschimbate in continuitate.
Sa cantam pana in zori si sa umplem paharele !
La Multi Ani !

Toamna si in Virginia

2011-10-16T09:12:00.004-04:00

Virginia de Nord se intinde in paduri de foioase si pini. Nu departe de Fairfax o strada numita Vale aminteste de supletea naturii Marginimii din Sibiu.
Biserica din Vale, Virginia are o vechime de un secol si zilele acestea celebreaza ziua recoltei.
Copii, fermieri, pensionari si localnicii cartierului se intalnesc readucand atmosfera targurilor de altadata.
De la fructe, miere si vin gasesti carti vechi, obiecte antice de vanzare, o cafenea in aer liber cu banci de lemn sporeste splendoarea intalnirii oamenilor departe de stresul cotidian si de traficul metropolitan.
Surprinde grija pentru natura si aproape oras american isi doreste propriul Central Park, nici vorba de extinderea constructiilor ori ale altor forte malefice.

Toamna in Sibiu

2011-10-15T09:49:00.006-04:00

Cine-i nascut in octombrie

2011-10-13T10:45:00.004-04:00

Toamna desluseste culorile in ultima respiratie solara inainte de sosirea iernii.

Ne-am obisnuit sa sarbatorim impreuna ziua mea in aprilie, ziua fiului meu in octombrie.

Anul acesta nu pot fi prezent la Montreal.

Orice copil devine bucurie, implinire pentru parinti.

Despartirea, departarea nu impiedica cresterea relatiei noastre ca o prietenie deschisa si nu neaparat o autoritate liniara din partea mea.

Sunt convins ca asa cum tatal meu plecat de la tara a razbit in viata fara sprijinul bunicului, eu la randul meu am razbit departe de tata, la fel destinul in cazul lui Sebastian il deprinde sa mearga pe drumul incerederii in sine, a muncii si a autodepasirii.

Nu a uitat limba romana, desi nu a studiat in Romania. Scrie verbul a fi la modul conjunctiv, pers. a II-a singular cu doi “I”, precum si verbul a scrie. (sa fii, sa scrii)

Altfel ii place gradinaritul si cu mandrie mi-a aratat prima recolta de tomate in Montreal.

Ii plac animalele. Are un motan ce ii tine companie, il urmareste fidel, il intampina la plecare si la intoarcere.

Este generous, putin nesabuit in cheltuieli (mai stiu pe cineva, nu zic cine!) si are multi prieteni.

Sebastian se afla in pragul terminarii studiilor. Imi doresc ca dupa absolvire sa se situeze pe o alta treapta.

Trebuie sa multumesc Canadei pentru sansa unei existente minunate intru democratie, multa toleranta si pentru sansa de a urma o alta existenta.

La Multi Ani, Sebastian !